vineri, 10 iunie 2016

Concursul ” Vâlcea - colț de rai” etapa locală, secțiunea poezie

Premiul I   - FALLEN ANGEL
Premiul II  - KAY
Premiul III  -MIRI
Mențiune     -ELY


Pandurul Tudor

Vladimirescu pui de lele,
Ia hangerul de prăsele,
Bagă spaima in ciocoi
Și ascultă ici la noi!

Boierii, pământul ne-au luat
Zile fripte ei ne-au dat
Mor de foame pruncii-n case
Că de noi lor nu le pasă.

Tot  muncim din zi în noapte
Că pământul ne dă roade
Dar hambarele ni-s goale
Că boierul ia pe toate,

Mămăliga și cu apa
Ne sunt hrana noastră toată,
Hainele pe noi îs rupte
Și tot plângem pe-ntrecute.

Domnul Tudor, când aude,
Ia hangerul  și-l ascute
Dete pintenii la cal
Sus în deal la Drăgășani,

Strânge ceata de panduri
Și-i deșteaptă pe români.
Luptă zi și luptă noapte
Și le dă la prunci bucate

Nu vă fie frică frate
Să izbiți ciocoiu-n spate!
Nu poate fi el stăpân,
Pe pământul de român!

MOTTO: ,, Patria ne e norodul
                        Nu tagma jefuitorilor,,


FALLEN ANGEL






                                              Imn la Drăgășani




E-n slove scris de-un milion de ani
Că Dumnezeu , trăi un timp, aici la Drăgășani.
Și căutând argila cu care să se joace
Întruchipă-n Geneză și om și poloboace.
La om, lăsă poruncă să se spetească-n vie
Și de atunci trudește pe deal la crâmpoșie.
Când și-a adus aminte venind printre mireni,
El a găsit podgorii și-n ele podgoreni.
Că-i respectau porunca nu s-a mirat defel
Și l-a mirat să vadă excesul lor de zel
Cum răstigneau butucii, la rând, pe șpalier
Urcându-i  într-o rugă cu joardele spre cer.
Cu zăibărel, Geneza, din nou ei vor s-o scrie
Și-l vor pe Dumnezeu ca truditor în vie
….De-un milion de ani, în vie și la cramă
Cu cofa ridicată, pe Dumnezeu îl cheamă….

                                           KAY


                   
 Sunt....
                                                                                                                                                                                     
Sunt ziua ce s-a născut din noapte,
Sunt scrisoarea pierdută pe front de război,
Sunt vântul ce țipete duce departe
Sunt tot ce-i în mine, sunt tot ce-i în voi…

Sunt tot un om, o avere pierdută
Ce-a greșit drumul și-a luat-o pe altă rută
Sunt un pom ce aduce rod câteodată,
Doar când inima mea nu e atât de întristată.

Sunt tot ce nu vreau și totuși sunt…
Cea mai nobilă creație de pe Pământ.
Aș vrea să fiu pește cu solzi de argint
Să nu vadă vreun pescar, să mă fure din ghiol
Unde ani de zile am trăit și conviețuit
Cu ceilalți pești de argint.

Și nu vreau să zbor cu aripi de păcat
Spre cer și pe drum s-adorm și să mă las purtată
De-un înger de foc spre alt abis întunecat
Unde tristețea-și are sălașul și bucuria-i uitată.
                                                                           
                                                                     MIRI      
 
Privind

Printre îngeri,
Cu demoni și oameni
Ce te rănesc la fiece cuvânt,
Printre ”uită-mă” și ”iartă-mă”
Sau ”te urăsc”, ”te iubesc”, ”stai”
Printre vise…
Într-un colț fără lumină,
Un copil plânge
Din suflet,
Privește lumea.
Privește visul.
Privește coșmarul
Sau poate idealul…
Iartă. Uită.
Urăște.Iubește.Stă.
Am auzit un țipăt înăbușit
Cănd duhul întunericului
Își desfăcea aripile aupra unei lumi
Inmărmurite….

ELY
              


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu