Secțiunea POEZIE:
Premiul I, Codruța, cls. a VIII-a
Din calea luminii
Au dreptate când fug speriați
Din calea luminii liliecii si șerpii,
Buha pe întuneric, să slujească un horn?
Sunt pe lume 2 comunități:
Vietăți ale beznelor
Și vietăți ale luminii
Interesant…
O parte a lumii slujește lumina
O alta întunericul.
Sunt vietăți ale hrubelor
Crescute în grote.
Și am văzut ieșind din hău
Mai închiși la culoare și cu toții închinați la rău
E partea dintre ei care fug de lumina
Aleargă pentru a putea sa scape
Și scapă cum pot în umbra îndoielii
Ei, suflete pereche-n noapte
Au fost ținuți în brațe la botez greșit pe masă
Și s-au privit în oglindă pe partea din dos
Să fim imparțiali: CINE ÎNTRECE LUMINA?
Ce s-ar putea pune în locul ei?
Cum să o înlocuim?
Ce facem cu întunericul…rău necesar?
Îl ocrotesc unii și totuși se poartă
Câte și câți nu se plămădesc în grote și-n întuneric!
Câți nu-și duc viața în găuri ca șerpii
….și ies iar la
soare?
Prin despicături de stâncă umede,
Și sunt ce nasc beznele întunericului
…..unde nu face ochi soarele!
…..unde e rânced!
…….unde miroase urât!
Nu ne învinuim singuri iubind întunericul,
Și încercând să dăm la o parte lumina?
În dos multe de despică
Urmează întrebarea diabolica ,,CINE MĂ VEDE?,,
,,CINE ȘTIE CE FAC EU?,,
Dar poți ține sudoarea luminii?
Poți smulge florilor mirosul?
E oare adevărat că nimeni nu te vede in întuneric?
Dar totul va ieși la iveală
Mai devreme sau mai târziu
Când nu te aștepți…..
CODRUȚA